Decorație acordată în anul 1928 notarului comunei Jibou

Ştefan Szemkovics

Urmare a raportului ministrului ad-interim al Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 66.339/1928, prin decretul nr. 2.570 din 24 octombrie 1928 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 253 din 13 noiembrie 1928, p. 9453), i s-a acordat lui Comșa Ion, notarul comunei Jibou, precum și altora, Crucea „Serviciul Credincios” clasa I.
Prezentăm, apelând la faleristică, la sigilografie și la heraldică, descrierea decorației, descrierea stemei României de la 1872 și reproducerile grafice ce provin de la Batalionul 47 Comunicații și Informatică „General Nicolae Petrescu” din Buzău și de la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București.
Crucea „Serviciul Credincios”, instituită în anul 1906, cu ocazia sărbătoririi jubileului de 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I, s-a acordat pentru a recompensa serviciile civile și militare aduse statului. Potrivit Regulamentului pentru instituirea Crucii și Medaliei „Serviciul Credincios”, sancționat prin Decretul regal nr. 3.507 din 11 octombrie 1906, aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale (Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642), Crucea „Serviciul Credincios” cuprindea două clase: clasa I (de metal galben) și clasa a II-a (de metal alb) ce purtau aceleași reprezentări pe avers și pe revers. Distincția se prezenta sub forma unei cruci cu brațele care se lățeau spre extremități, cu capetele terminate în acolade, încărcate, fiecare, cu câte o frunză de stejar; între brațe, raze convergente, descrescătoare de la mijloc spre margini.

Pe avers, gravată în excizie într-un medalion rotund, stema țării de la 1872, fără pavilion, iar pe revers, de asemenea, într-un medalion rotund, asemănător cu cel de pe avers, între două ramuri de laur și de stejar, așezate circular și prinse jos cu o fundă, inscripția gravată, de asemenea, în excizie, pe două rânduri: SERVICIU / CREDINCIOSU.
Stema României de la 1872 de pe această cruce: scut cu colțurile superioare retezate, concavități pe flancuri, talpa în arc trilobat (lobul central mai mare), sfertuit, cuprinzând în cartierul 1, pe albastru (culoare redată, în coduri convenţionale, prin linii orizontale plasate la distanţă egală), acvila cruciată, văzută din faţă, încoronată, aripile deschise şi cu zborul în sus, cu capul spre aripa dreaptă (simbolul Țării Românești), în 2, pe roşu (culoare reprezentată, în coduri convenţionale, prin linii verticale plasate la distanţă egală), capul de zimbru, redat din față (simbolul Moldovei), în 3, pe roşu, un leu încoronat, născând (se vede doar jumătatea de sus) dintr-o coroană deschisă şi privind spre o stea cu şase raze aflată în faţa lui, între labele anterioare (simbolul banatului Craiovei), în 4, pe albastru, doi delfini afrontaţi, cu capetele în jos și afrontați (simbolul țărmurilor Mării Negre). Peste tot, un alt scut, de dimensiuni mai mici, sfertuit, având în cartierele 1 și 4 argint (metal reprezentat, în coduri convenţionale, prin suprafaţă liberă), în 2 și 3 negru (culoare redată, în coduri convenţionale, prin linii verticale suprapuse pe linii orizontale). Scutul mare, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob cruciger şi aşezat pe două arabescuri acolate, are ca suporţi doi lei, rampanți, afrontaţi, cu cozile trecute printre picioare (simbolul Daciei). Sub scut, pe o eșarfă concavă, cu mici ondulații, deviza familiei de Hohenzollern: NIHIL SINE DEO (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Crucea este surmontată de coroana regală de al cărui glob cruciger se prindea, printr-un inel, panglica de moar albastru-deschis, bordată cu câte o dungă argintie pe fiecare margine.

(Articol apărut în revista Caiete Silvane)